Satul Bărăganu este atestat în jurul anului 1877, sub denumirea de Osman Faca (sau Osmanfaca), o denumire dată de turcii care și-au întemeiat așezări în această zonă, în contextul ocupației turcești de lungă durată a Dobrogei. După Primul Război Mondial, satul Osmanfaca a început să fie populat din ce în ce mai mult de coloniști de origine română, în special olteni, și a început să fie cunoscut sub denumirea de Bărăganu după anul 1926.
Satul Lanurile a avut, de asemenea, denumiri turcești în trecut: Ghiaur-Suiuciuk, conform unei atestări din anul 1915, și Ebikioi. După Primul Război Mondial, în satul Lanurile elementul turcesc era predominant, dar, similar cu Bărăganu, au început să se stabilească aici tot mai mulți coloniști români. Numele satului a fost schimbat oficial în Lanurile după anul 1926.
Între 1968 și 1981, satul Bărăganu aparținea administrativ de comuna Cumpăna, iar satul Lanurile de comuna Mereni. Ulterior, satul Bărăganu a intrat și el în componența comunei Mereni. Cele două sate, Bărăganu și Lanurile, își păstrează aceste denumiri până în prezent.
În anul 2002, în urma unui referendum, satele Lanurile și Bărăganu au decis să iasă din componența comunei Mereni și să revină la forma de organizare administrativă anterioară. Astfel, satul Bărăganu a devenit comună, având în componența sa și satul Lanurile, conform Legii nr. 675/2002. Această reorganizare administrativă a restabilit statutul independent al comunei Bărăganu și a reafirmat autonomia locală a acestei comunități.